Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Oameni şi fapte’ Category

Nu m-am născut în Basarabia, cum de altfel nici părinţii mei nu s-au născut acolo. Nu am acolo rude de sânge, nu acolo este casa mea, nu am deci legături familiale cu acel pământ, cu oamenii care trăiesc acolo. Dar am simţit mereu, de mic, de când am aflat că România cea rotundă fusese odată şi mai rotundă, că ţării mele i-au fost furate teritorii şi oameni, i-au fost înstrăinate şi ascunse, am simţit că o parte din mine lipseşte, m-am simţit de atunci ca un trup infirm, ca un om căruia i-a căzut o mână, îndurând aproape fizic metafora poetului care nu înţelegea de ce ne-au tras graniţa peste genunchi. Şi de atunci visez Basarabia.

Căci, dincolo de realităţile ei tragice, de sistemul ei colectivist, de pământurile ei închise în complexurile agro-industriale, de încăpăţânarea prostească a unora de acolo, puşi pe inventat limbi şi naţiuni, de drag de scaune şi străini, dincolo de destinele umane spulberate şi însiberiate, sărăcite şi resemnate, Basarabia rămâne a fi ceea ce pare să-i fie pecetluit pe veci: un vis, un vis de aur. Atunci când evadăm din realitatea imediată, dureroasă şi îndrăznim pe tărâmurile eternităţii, Basarabia este un ideal, o stare de veghe, un recurs la conştiinţa de neam şi de ţară, o dorinţă şi un dor.

Basarabia, această fată frumoasă în ie albă de in, coboară pe la poale de codru, pe la loc dosit de vânt, pe poteci înierbate, drept spre inima mea. Trece prin podgorii luminate, mângâind boabe pline de must ce se coc în aşteptarea veseliei culesului din toamna promisă. Ascultă, în serile molcome de primăvară târzie, odihnindu-se pe-un plai, broaştele ce orăcăie în neştire în heleşteele din văi, de unde izvorăşte miezul tăcerii. Desculţă, prin colbul cărărilor prelungi străjuite de lanuri înalte de popşoi, umblă alene într-un timp suspendat în amurgul roşu de vară. Basarabia poartă părul lung, despletit, curgându-i pe spate, miroase a struguri, a zarzări şi-a noapte de iarnă cu sănii, e veselă şi îmbietoare ca o vreme bună.

Fecioara aceasta în ie mănâncă mere, trimite scrisori, iubeşte zăpada şi, precum în tablouri, poartă drapele tricolore.

Pământul basarabean, mărginit de ape, prea încercat şi prea râvnit, e azi cel mai revoluţionar spaţiu locuit de români. Simt că poartă în el, ca o sete, peste timp, cumva, neliniştea şi năzuinţa de care erau animaţi transilvănenii acum un veac şi mai bine.

Înstrăinaţi, exploataţi, ademeniţi şi trădaţi de atâtea ori în postatele istoriei, folosiţi mereu ca monedă de schimb pe tarabele marilor imperii, piese pe tabla de şah a tratatelor de pace şi a motivelor de război, moştenindu-şi din generaţie în generaţie toate aceste răni, basarabenii de azi au, în cea mai mare măsură, dintre toţi românii, conştiinţa apartenenţei lor la neam, îşi mărturisesc cel mai curat fibra naţională, dârzenia şi hotărârea. Ei sunt vârful de lance al luptei naţionale de acum, mândri că sunt români, însetaţi de românism, urmaşi demni ai acelui suflet de sfinţenie ridicat din pământul Basarabiei, martirul Valeriu Gafencu.

Avântul lor, fapta lor, credinţa lor dă azi consistenţă cauzei neamului şi poate ne zgălţâie şi nouă, celor de dincoace de Prut, prea multa noastră indiferenţă, comoditate şi autosuficienţă. Şi să nu ne mire dacă, dintre ei, dintre basarabeni, nu se vor mai naşte alţi Gafenci care să ne-aducă jertfele necesare. Sau poate alţi haiduci, sau poate alţi Căpitani.

Nu m-am născut în Basarabia, cum de altfel nici părinţii mei nu s-au născut acolo, dar mi-e un dor teribil de Basarabia, ca de acasă.

Anunțuri

Read Full Post »

În urma emisiunii „Profesioniştii” difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1, Consiliul Naţional al Audiovizualului a dat următoarea Decizie, se pare în baza unei reclamaţii. Voi reda, mai jos, câteva consideraţii proprii asupra acestei decizii.

Decizia nr. 1189 din 09.12.2010

Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia monitorizare, în baza reclamaţiei înregistrate la CNA cu nr. 15530/29.11.2010 privind emisiunea „Profesioniştii”, difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1.
Postul TVR 1 aparţine SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE (licenţa audiovizuală nr. TV 340/03.11.2005 şi Decizia de autorizare nr. 1268.0/15.03.2007).
În urma analizării raportului de monitorizare şi a vizionării înregistrării emisiunii respective, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor invocate:

“ART. 71
(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;” În fapt, postul public de televiziune TVR1 a difuzat în data de 13.11.2010, începând de la ora 22.45, emisiunea „Profesioniştii”, realizată şi prezentată de Eugenia Vodă. Invitat în emisiune a fost jurnalistul Ion Cristoiu, care a făcut o serie de afirmaţii la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu.

Redăm din raportul de monitorizare:
Ion Cristoiu: (…) Sunt proiecte. Am vrut să fac o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am început-o, am muncit vreo doi ani, am lăsat-o pe la jumătate.
Eugenia Vodă: A, da? Să rămânem puţin aici, Corneliu Zelea Codreanu. Ai abandonat cartea, de ce?
Ion Cristoiu: Mi-am dat seama că nu voi termina niciodată documentarea pentru cartea asta. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pe baza Codului Penal al lui Carol al II-lea. Pentru asta, om serios ce eram, m-am dus să citesc Codul Penal al lui Carol al II-lea, de acolo m-am dus la Carol al II-lea, de la Carol al II-lea m-am dus la istoria României, de la istoria României la istoria universală, nu mai termin niciodată. Am această…
Eugenia Vodă: Păcat.
Ion Cristoiu: Mă documentez atât de serios, încât am de scris un articol.
Eugenia Vodă: Bun, dar după doi ani de lucrat cu această substanţă chimică, privită de multă lume ca o substanţă explozivă, Corneliu Zelea Codreanu, doi ani ai citit despre?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Îl vezi ca pe un personaj interesant, ca pe-un personaj pozitiv, mai mult negativ, malefic, benefic?
Ion Cristoiu: Eu îl văd ca pe-un personaj tragic şi cred că este o greşală. Toţi cei care-l judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula: ce-ar fi fost dacă? Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.
Eugenia Vodă: Deci, după tine era un om de bună-credinţă?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Sau era un fanatic?
Ion Cristoiu: Nu, era un om de bună-credinţă. În dosarele de la Siguranţă, 24 le-am citit şi le-am şi tras la xerox, nu există nici o notă în legătură cu corupţia lui şi ăia căutau. Deci, nu există nimic, nimic, nimic din ceea ce ar putea să, să arate că a fost corupt sau că a fost tentat şi în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea, deoarece nu voia puterea. Carol al II-lea i-a manevrat pe toţi, inclusiv lideri ţărănişti, liberali.
Eugenia Vodă: Dar ce voia de fapt el?
Ion Cristoiu: Cred că se temea să ia puterea, ca să spun eu ca, adică îmi dau eu seama că, chiar şi atunci când în 37 putea s-o ia, n-a vrut. Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru, s-a temut. Probabil că avea intuiţia aceasta că ajungând la putere ar fi dezamăgit şi ar fi compromis tot ce afirma el.
……
Eugenia Vodă: Deci, citind despre Zelea Codreanu concluzia ta e că?
Ion Cristoiu: Că el a fost doar o necesitate într-o lume interbelică în care politicianismul ajunsese să dezguste pe tineri. Succesul lui uriaş la tineri.
Eugenia Vodă: Şi la tineri de calitate. Asta-i foarte uşor.
Ion Cristoiu: Au fost mari intelectuali. Păi da, de ce erau seduşi acei mari intelectuali? Pentru că venea un om într-o lume în care toţi liderii politici erau învârtiţi pe degete de Carol al II-lea, erau în stare de orice compromis pentru a ajunge la putere. Da? Şi a venit un om care a zis: mă interesează onoarea.

Analizând conţinutul emisiunii, în speţă, punctul de vedere şi caracterizarea făcută de domnul Ion Cristoiu lui Corneliu Zelea Codreanu, precum şi modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre invitat şi realizatoare, membrii Consiliului au apreciat că ediţia din data de 13 noiembrie 2010 a emisiunii “Profesioniştii” a fost difuzată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor.
Membrii Consiliului au apreciat că abordarea subiectului privitor la fostul lider al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (Mişcarea Legionară), personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite, impunea respectarea principiului echilibrului informaţiei prin prezentarea unei pluralităţi de opinii.
Astfel, având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat („o substanţă explozivă”, după cum îl caracterizează realizatoarea), membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Consiliul a mai apreciat că nici atitudinea realizatoarei nu a fost de natură să aducă echilibru şi imparţialitate informaţiei puse la dispoziţia publicului, situaţie în care, în faţa unei opinii singulare, monocolore, percepţia publicului cu privire la faptele prezentate a fost afectată, influenţată.

Redăm spre exemplificare din raportul de monitorizare:
Eugenia Vodă: Te-am întrebat: Zelea era un fanatic sau nu? Ai fi scris biografia unui fanatic, sau nu?
Ion Cristoiu: Dar, nu era un fanatic al ideilor legionare, iar o greşală. Era un fanatic al ideii de onoare, de demnitate, era un fanatic al altor idei. Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere.
Eugenia Vodă: Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu, ţi-a căzut cu tronc citind?
Ion Cristoiu: Da, pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de-acum şi politicienii interbelici: n-a făcut compromisuri, n-a fost corupt. Una este faza Horia Sima, nici nu mă interesează, adică acolo chiar că au fost catastrofali, chiar au fost criminali. Deocamdată vorbim de un personaj care n-a ajuns la putere. De asemenea, având în vedere faptul că invitatul l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu într-o lumină pozitivă, favorabilă, caracterizându-l ca pe un personaj romantic, ce nu a fost corupt, fanatic al ideii de onoare, de demnitate, Consiliul a apreciat că, la editarea emisiunii, radiodifuzorul trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 47 din Codul audiovizualului, care interzic prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2), şi cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE pentru postul de televiziune TVR 1 şi dispune intrarea de îndată în legalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:
”Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Vă atragem atenţia că textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.

Desigur, CNA are o lege în baza căreia funcţionează şi un cod, pomenit în textul mai-sus-redatei decizii, care reglementează “conţinutul audiovizualului”. Înţeleg că a fost o reclamaţie, căreia CNA i-a răspuns în felul de mai sus, considerând că e cazul sancţionarea TVR1 pentru emisiunea respectivă.

Să vedem dacă articolul în baza căruia s-a hotărât sancţionarea postului de televiziune are legătură cu speţa noastră. În textul reglementării se spune că “informarea trebuie să asigure imparţialitatea, echilibrul şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică”. Şi sancţiunea s-a dat deoarece, chipurile, doamna Eugenia Vodă l-a lăsat pe Ion Cristoiu să-şi exprime propria opinie în legătură cu personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, (care opinie s-a dovedit a fi cumva favorabilă conducătorului Mişcării Legionare), fără să asigure prezenţa în studio a încă unuia, din tabăra detractorilor Legiunii, care să înfiereze, cu scrâşnire, pe Codreanu.

Să înţelegem aşadar, că era nevoie de “prezentarea punctelor de vedere aflate în opoziţie” pentru că ne aflăm într-o “perioadă în care problemele sunt în dezbatere publică”. Adică, tradus la speţa noastră, problematica legionară se află în dezbatere publică, sau măcar personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu se află în dezbatere publică, căci despre el era vorba.

Asta e o veste bună, dacă chiar aşa e (şi aşa trebuie să fie, dacă o spune chiar CNA-ul…). Prin urmare încă nu ne-am lămurit cum e cu Codreanu, “problema” se află încă în dezbatere publică. Aşadar, pe posturile audio-vizuale, orice prezentare a acestui om politic interbelic trebuie să se facă doar dacă se asigură “prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie”. E o chestie de care trebuie să ţinem cont pe viitor…

Ori de câte ori îl va denigra cineva pe Codreanu în vreo emisiune, vom putea oricare dintre noi să cerem CNA-ului sancţionarea respectivului agent mass-media pentru că nu a a asigurat şi celălalt punct de vedere, prolegionar, aflat, bineînţeles, în opoziţie. Mi se pare de bun-simţ, democratic şi consecvent în aplicarea literei şi spiritului legii.

De-ar fi doar atât, nu ar fi cazul să ne lamentăm prea mult. Dar CNA-ul nu se rezumă la a aplica sancţiunea de rigoare pentru încălcarea unui articol din “Codul de reglementare a conţinutului audiovizual”.

Consiliul Naţional al Audiovizualului nu numai că declară că problema Codreanu e încă în dezbatere publică, deci nu s-a stabilit nimic clar până acum, dar vine el, atotştiutor şi savant, şi pune lucrurile la punct, ca să nu rămânem aşa, într-o dezbatere veşnică. CNA-ul ne spune ce şi cum, că “fostul lider al extremei-drepte naţionalist creştine din România interbelică” e un “personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite”. Acum ne-a lămurit CNA-ul! Se pare că problema Codreanu a încetat să mai fie, de acum încolo, controversată: e clar, Codreanu a fost implicat în asasinate şi manifestări antisemite. Oare ni se pot da şi câteva exemple sau trebuie doar să-i credem pe cuvânt pe cei din CNA?

Codreanu a fost judecat de mai multe ori în perioada vieţii sale. Niciodată nu a fost condamnat pentru vreun asasinat. Nici pentru manifestări antisemite. Căci una e să fii acuzat şi alta e să fii şi condamnat pentru acele acuzaţii. Când a fost condamnat Codreanu, în cele din urmă, a fost condamnat, la dispoziţia lui Carol al II-lea, se ştie, pentru “ultraj adus unui demnitar de Stat”, la 6 luni închisoare. După numai o lună, într-un alt process, mai este condamnat la 10 ani muncă silnică, pentru “tradare de ţară”. Se ştie că, după executarea pedepsei, cel condamnat se consideră a fi reeducat. E drept, Codreanu nu a apucat să fie considerat reeeducat pentru societate, deoarece, după 6 luni de detenţie, este pur şi simplu asasinat, la ordinul aceluiaşi Carol al II-lea, împreună cu alţi 13 legionari, (în detenţie, fiind, cu toţii). Ca totul să fie mai clar şi mai sigur…

Câte personaje ale prezentului, câţi oameni politici, câţi parlamentari, câţi oameni de afaceri nu sunt acuzaţi de tot felul de infracţiuni, unele mai scandaloase decât altele? Ce facem cu ei, cum vorbim despre ei, cum îi prezentăm în emisiuni? Avem pentru toţi, întotdeauna, şi opiniile pro şi opiniile contra la dispoziţie?

Semnalarea în decizia CNA a articolului 47 din Codul audiovizual, care interzice prezentarea apologetică a unor crime şi abuzuri ale regimurilor totalitare sau ale autorilor unor astfel de fapte, nu are de asemenea aplicare în speţă, pentru că personajul istoric de care vorbim, Corneliu Zelea Codreanu, nu a făcut niciodată parte din vreun „regim totalitar”, iar această acuzaţie denotă o crasă necunoaştere a istoriei din partea membrilor CNA.

Aştept să văd că CNA-ul va judeca cu aceeaşi măsură şi luminată înţelepciune şi de acum încolo, în toate cazurile aflate în dezbatere publică. Altfel, el însuşi va fi acuzat de încălcare principiului asigurării echilibrului şi imparţialităţii.

Iată mai jos câteva luări de poziţie, pro şi contra, pe marginea Deciziei CNA:

Ion Cristoiu vorbeste la TVR despre C.Z.Codreanu. Reactia Altermedia, Victor Roncea si NapocaNews

TVR, Ion Cristoiu şi Eugenia Vodă

O armată de Pro(fe)sionişti vor să-l taie-mprejur pe Cristoiu

CNA: Una caldă, alta rece

Scrisoarea celor zece intelectuali în apărarea Eugeniei Vodă

Declaraţia lui Christian Mititelu, membru CNA

Articol din blogul „Cămaşa Verde”

Read Full Post »

Azi, 30 noiembrie 2010, se împlinesc 72 de ani de când un român a fost asasinat mişeleşte: Corneliu Codreanu. Un om care a însufleţit conştiinţele româneşti ale vremii sale, şi care ne-a lăsat moştenire un vis. Visul unei Românii frumoase. Cu visul acesta vor creşte generaţii întregi de români, cu visul acesta au luptat în munţi tineri precum Ion Gavrilă Ogoranu, au murit în închisori tineri precum Valeriu Gafencu.

Se pare că Tudor Arghezi ar fi scris această poezie sub emoţia produsă de vestea tragicei  dispariţii. De fapt o ţară întreagă a fost atunci şocată, tristă, desnădăjduită.

Tudor Arghezi nu făcea parte, din câte ştiu, dintre simpatizanţii lui Codreanu. Dacă el a scris această poezie în memoria Căpitanului, cu atât mai impresionant mi se pare gestul şi mesajul. Rămâne, din toate, această poezie ca o flamură îndoliată peste culmi de ţară…

FAT FRUMOS

de Tudor Arghezi
Unde-a plecat, cãlare, Fãt-Frumos,
De nu se mai zãreşte nicãierea,
Oricât şi-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?

Munţii pustii, cu piscurile catã
Mâhniţi, din cer, în valea de granit,
Ca sã-l mai vadã, cel puţin o datã,
Viu dacã-i viu, sau mort de-o fi murit.

Cântecul lui, de care ţara toatã
Era învãluitã ca-ntr-un vis,
De sta şi ochiul şoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodatã.

S-a rupt din codri, s-a pierdut din şes
Şi, goalã ca de suflet, tristã, ţara
Nu mai gãseşte parecã-nţeles.
De ce e ziuã şi se lasã seara.

Fluierul lui cânta şi-n cingãtoare,
Şi zeci de sate albe, fermecate,
Cu sute de feciori şi de fecioare,
Îl ascultau doinind pe înnoptate.

Se deşteptau cu doina lui în zori,
Se-ndrãgosteau la cântecele sale
Şi se simţeau logodnicii uşori
Şi mai frumoşi, cãlcând în iarba moale.

Împrietenit cu cerbii şi mistreţii
Şi nins cu fluturi jucãtori în cete,
Jivinele-l priveau ca nişte fete
Şi cu sfiala dulce-a tinereţii.

Unde-a plecat cã n-are nimeni ştire
Fãtul-Frumos, cu negre plete grele,
Cu ochi albaştri, plini ca de mãrgele,
Şi cu sprinceana-n jurul lor subţire?

A coborât din munţi, pe stânci, cãlare,
Şi patru nopţi a scãpãrat pãmântul,
De subt copitele nerãbdãtoare
Ce s-au luptat cu cremenea şi vântul.

Şi luându-şi fluier, însã şi secure,
Şi arme grele, -n mâna lui uşoare,
Trecu, ca o sãgeatã prin pãdure,
Şi ca un fulger purtãtor de soare.

El strãbãtu întreaga ţarã,
Iar Dunãrea nevrând sã-i facã loc
O spintecã, sburdând, pe la mijloc
Cu pieptu-n unde şi cu coifu-afarã

Şi s-ar fi zis cã negrul armãsar,
Cu nãrile suflând la faţa apei,
Pe Dumnezeu îl duce, sau mãcar,
Pe un trimis al lui Traian şi-al Papei.

Neamul ursuz din ţãrmul de sub lunã,
Neam trist, urât, şi hâd şi sângeros,
Ameninţase doinele lui Fãt-Frumos,
Mândria lui şi voia lui cea bunã.

Iar Fãt-Frumos, oprindu-se din cânt
Simţi, din sânge, flãcãri cã se-adunã,
Şi-n glas, în vorbe, -n pâine şi pãmânt,
Dogoarea cerului strãbunã.

Şi o luminã nouã-n viaţa lui,
Şi o chemare din Tãrii şi noapte –
Şi-n toate glasul nu ştia al cui,
Şi un îndemn de semne şi de şoapte

Nemaiştiute, nemaiîncercate
Ce se iscau şi se topeau în salbe,
Cã lua vãzduhul chipuri aripate
Şi se-ngroşau într-însul forţe albe.

Se ridicau talaze mari de mare,
Frunza suna ca zalele, şi-o zare
Era ca o tipsie izbitã de sãgeţi.
Murmur de fier şi şuier de urale,
Într-o urzire crâncenã de vieţi,
De lãnci împiedecate în zãbale.

Acum s-a dus duşmanul sã-l rãpuie:
Ori sã-l înece-n sânge şi-n vâltoare,
Ori bezna lui ziditã sã descuie –
În stare şi de milã, dar şi de necruţare –

Cum va voi, cãci vrednicul urmaş
Al lui Ştefan şi Ţepes împreunã,
Ridicã şi altare din stei pentru vrãjmaş,
Dar şi ţepoaie-nalte, cu proţãpirea bunã.

Tu, Ţarã, -aşteaptã cântecele iar
Sã se strecoare-n ramuri liniştit,
Din rãsãritul mare-n asfinţit,
De la hotar pânã-n hotar.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: