Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

De-a lungul ultimilor ani atât guvernul, dar şi unele organizaţii patronale au încercat lansarea mai multor programe de spijinire a producţiei autohtone dar mai ales de încurajare a consumului de produse româneşti. Zilele acestea, din nou, Ministrul Economiei şi Comerţului lansează un nou program “Cumpără româneşte!”. Sper să aibă mai mult succes decât celelalte dinainte.

Desigur, va fi vorba de o siglă aplicată produselor ce se afiliază la acest program, de ceva reclamă şi de nişte fonduri cheltuite şi cu rost şi fără rost. Adică, de bani cheltuiţi pe bune şi de bani cheltuiţi pe “eforturi”, “contribuţii”, “munci” şi mai ales “aflări în treabă” mai mult sau mai puţin inventate, bani ce vor intra în buzunarele celor care trebuie, nu în a celor care au cu adevărat nevoie de ei. Vom trece şi peste neajunsurile acestei campanii şi vom vedea totuşi partea bună a acesteia, indiferent dacă ne place sau nu culoarea politică a celui care o lansează.

Atunci când ne lovim de îndemnul de a cumpăra cu preponderenţă produse româneşti, noi, ca români, avem reacţii diferite, chiar contradictorii. Dacă unii nu cred în aceste campanii, considerând ori că nu avem cu ce ne prezenta pe piaţa lumii (şi a noastră, evident), ori că îndemnul respectiv nu trebuie luat în seamă din cauza păcatelor noastre ca naţie (sic!) sau din cauză că ar dăuna spiritului şi legilor liberei concurenţe, alţii, dimpotrivă, văd în punerea în practică a acestei atitudini a consumatorului român una dintre soluţiile ieşirii din criză sau măcar o gură de oxigen pentru greu-lovita economie românească.  Sunt site-uri care şi-au propus corelarea eforturilor unor asemenea campanii de promovare, dar şi forumuri unde se dezbate problema sau se exemplifică produsele româneşti cu care ne-am putea mândri pe piaţa internaţională şi care ar merita o atenţie sporită.

Personal, cred că o atitudine pozitivă faţă de produsele româneşti e de preferat. Nu e vorba că i-am îmbogăţi nemeritat pe producătorii şi comercianţii români (vezi Doamne în dauna celor străini), pentru că a avea români mai bogaţi nu e nici pe departe un lucru rău, ci e chiar un avantaj, e chiar esenţa oricărui proiect statal şi social, aceea de a crea premisele bunăstării generale. Îmbogăţirea unora dintre noi nu înseamnă neapărat sărăcirea  celorlalţi, ci mai degrabă faptul că munca îşi are preţul ei, că efortul este răsplătit, că se crează un anume capital autohton, indispensabil supravieţuirii oricărui stat şi că, până la urmă, pe bazele unei solidarităţi naţionale de care trebuie să fim cât mai preocupaţi, bunăstarea unora se va răsfrânge mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, şi asupra celorlalţi. Ştiu că la noi primează, de multe ori, filozofia “să moară şi capra vecinului”, dar dacă tot nu putem scăpa de atitudinea asta, ce-ar fi să-i considerăm vecini pe cei de peste graniţe şi, atunci când ne întâlnim cu capra unui român de-al nostru, să nu-i dăm în cap, numai ca să nu aibă nici el capră, dacă nu am nici eu.

Alţii, crezând absolut în libertatea propriei lor conştiinţe, nu admit să li se impună cumpărarea produselor româneşti, singurul lor principiu după care se ghidează fiind acela de a cumpăra ceea ce li se pare cel mai corect din punct de vedere al raportului calitate/preţ. Şi desigur, acesta este, în majoritatea cazurilor, un produs străin. Nu sunt specialist în psihologie, dar voi spune că atitudinea cumpărătorului în faţa produselor de pe raft ţine prea puţin de aplicarea principiului liberei alegeri absolute. Atunci când se prezintă la comerciant, fiecare cumpărător are deja formată mintal alegerea ce urmează să o facă. A fost influenţat deja de nevoile stringente, dar mai ales de obişnuiţa personală, de antecedente şi nu în ultimul rând de propaganda care i s-a făcut. De reclamele pe care le-a văzut la televizor, de sloganele pe care le-a auzit sau le-a citit, de părerile prietenilor şi vecinilor, de cum a fost deja manipulat, chiar fără să o ştie. Atunci când produse româneşti, la fel de bune ca şi cele străine, nu au parte, din lipsă de fonduri, de o promovare omniprezentă, până la suprasaturaţie, evident că vor rămâne nevândute. Am descoperit de multe ori produse autohtone chiar mai bune decât cele din import, dar de care nu prea a auzit nimeni, deci care nu se vând atât de bine, deci care “sunt mai proaste şi mai scumpe”.

Îndemnul meu este să trecem peste prejudecăţi şi să cumpărăm produse româneşti (chiar dacă sunt doar fabricate în România de multinaţionale, căci cei ce lucrează acolo sunt români, având astfel asigurat un loc de muncă), de multe ori la fel de bune ca şi cele străine şi la preţuri comparabile. Iar pe cei încă nehotărâţi îi rog, atunci când merg la cumpărături, să acorde măcar puţină atenţie şi produselor autohtone, poate vor descoperi că merită a fi cumpărate, chiar dacă nu au văzut (încă) reclama lor la televizor.

Atitudinea asta poate fi una care să mai adauge un pas în drumul ieşirii noastre din criză.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: